Nu vine ploaia
când o cheamă
pământul.
Nu vine lumina
când întunecat e
gândul.
Nu vine nimeni
durerea să-ți aline
să te întrebe cât
de greu îți este
sau cât de bine.
Nu vine iubirea
când sufletul o
cheamă.
Nu vine nici fiul
nici fiica
să-ndepărteze
mâhnirea când
lacrimi curg
în năframa de
mamă.
Nu bate vântul
când în arșiță-i
viața.
Nu vine nici
cântul de copil
să îți aducă
speranța când
singure şi
abandonate
simțurile-ți sunt.
Nu vine nici
vânt
nici lumină
nici ploaie
nici cânt.
vezi mai multe poezii de: Olesea Chirilov