Ai tăi, prea multă vreme ne-au crezut
și că adâncurilor tale sfinte
li datorim și-a-noastre osăminte
atunci când ceasul morții ni-am văzut.
Dar, când în vânzolirile-ți stupide
distrugi tot ce prin noi s-a înălțat
și fața-ți o am înfrumusețat,
când viața noastră chiar ni se ucide,
Pământule, se naște-o întrebare:
un zeu păgân nu ne-o fi aruncat,
pe lutul tău de demoni hurducat,
de sus, pe noi, născuți din sfântul soare?
vezi mai multe poezii de: Nicolae Iorga
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.