Flori (5) - Nicolae Neagu
Adăugat de: Vimara

Nu-i o treabă oarecare
faptul de-a picta o floare.
Cine crede astfel face
lucruri strâmbe și sărace,
cine spune astfel pune
poama rea cu cele bune;
cui îi place-așa ceva
să se-nghesuie, să ia,
zice –
ca un lujer stând să-nspice –
rezemată la fereastră,
Alexandra, fata noastră.

Mai întâi și mai-nainte,
spuse ea, cătând cuminte
spre dulapul de păpuși,
(ca un sâmbure cu uși
unul rotofei și frez,
cu sertare-n loc de miez)
orice floare
e o pată de culoare.

Mai apoi și mai apoi,
spune ea, cătând spre noi,
pe deasupra de creion,
ca un soare cu breton,
floarea e și-un fluture,
ațipind pe-o buture;
ori, mai bine, o albină
strânsă-n brâu, în gușă plină.
Dacă mergem mai departe
e chiar mierea de pe tarte
și, la urmă, la sfârșit,
ați ghicit,
orice floare e un șip
cu miresme fel și chip.

Cu vreo trei, dacă-mi dai mie,
vă deschid parfumerie,
care dă pe datorie
fără nazuri, ori simbrie,
iar grădină cu grădină
fac o ditamai uzină,
că din zori și până-n seară
amețim de-atâta vară…



din volumul "În orașul Poc-în-plic"



vezi mai multe poezii de: Nicolae Neagu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.