L-a adus Suzy acasă,
într-o vară, mai demult,
s-au plăcut şi împreună
câtva timp au petrecut.
L-am tratat ca pe un fiu,
ce s-a întâmplat nu ştiu,
îmi zice şi acum mamă,
pe el Nicolae-l cheamă.
Nu e Ţarul Nicolae
şi nici fante de Obor,
e băiat de Colentina,
isteţ, şi curtenitor…
Că nu-i Sfântul Nicolae,
este purul adevăr,
prietenii-l strigă Nicu!
şi-i băiatul lui tăticu.
Pentru Suzi, Nicolae,
ades este Nicuşor,
îşi dorea probabil fata
să aibă un frăţior.
Nu le-a fost dat,
împreună să îşi facă viitor,
Soarta i-a ales pe alţii
să fie perechea lor.
Toate, una peste alta,
sunt o lecţie măreaţă,
ei vor fi mereu prieteni,
bucurându-se de viaţă.
vezi mai multe poezii de: miana