așteptările-s amorțite,
suflul unui octombrie sec
le ascunde-n cazemate-
nimeni
nu-și amintește
de-o toamnă
cu parfum de crizanteme…
șuieratul păsării
se auzea dincolo de
înaltele trecători ale vârstei;
nimeni
nu-și amintește
de vreun zbor
deasupra catargelor…
tresăriri în somn,
omu-i
golit de orice intenție
funcțională;
nimeni nu-şi amintește,
să-i fi făcut cineva vreo
inventariere.
pe-o creangă,
luna
are pe cap o pălărie veche din paie;
nimeni
nu-și amintește
gustul gutuilor.
în camera albă,
mesajele decriptate-s
convertite-n
sunete de orgă-
nimeni
nu-și amintește
de maldărul de frunze uscate
la pas cu poetul…
alături,
ca un fum de rătăcitoare dorințe,
insecte sălbatice;
nimeni
nu-și amintește
de albina lucrătoare.
neliniștea înșelătoarelor țărmuri
aduce la mal
un murmur uscat de eresuri-
nimeni
nu-și amintește
cântecul de libertate
intonat de oamenii vii.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.