Nimeni nu ştie că eu te iubesc…
Doar sufletul meu singur şi mut…
Tu n-ai simţit pleoapa nopţii de lut
Cum ȋmi sperie visul cu râsu-i grotesc ?
Ea râde de mine ca de-un clovn obosit...
Tristă paiaţă cu glas răguşit...
Nu mă lasă să dorm, perna-i de piatră,
Şi-n ȋntuneric, câinii mă latră…
Nimeni nu ştie ca eu te iubesc…
Numai tăceri – răstigniri pe pereţi…
Tablouri de apă aşteptând dimineţi
Să-mi spele cu rouă plânsu-mi prostesc…
Dureri agăţate-n cuiere de ceară
Se aprind lumânări, dulce povară…
Ea se ascunde ȋn colţuri de casă,
Ruină de dor peste gânduri rămasă…
Nimeni nu ştie ca eu te iubesc…
Doar ruga-mi fierbinte…ca tu să-nţelegi,
C-ale tale sunt nopţile mele ȋntregi…
Spune-mi, te rog, ce să fac să m-opresc ?…
vezi mai multe poezii de: vindiana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Foarte frumos scrii!Felicitari!
SAlecsandru
joi, 12 noiembrie 2015
Va multumesc pentru aprecieri ! Ramaneti alaturi de mine !
vindiana (autor)
joi, 12 noiembrie 2015
...un poem delicat, scris cu multa maiestrie.
simona_mara
joi, 12 noiembrie 2015
O altă poezie splendidă, cum de obicei poate fi citită pe pagina ta!
Dragos
joi, 12 noiembrie 2015
Un poem frumos si plin de iubire!
casy
joi, 12 noiembrie 2015
Grea intrebare ai pus iubirii. Nu cred ca vei capata un raspuns clar intr-o singura viata. Dar e frumos si bine sa iubesti in continuare. Poate ca intr-un fel va stii si cel ce trebuie sa stie pentru implinirea voastra.
stomff
joi, 12 noiembrie 2015