Niște versuri
...
Cândva visam să las ceva în urma mea,
O lacrimă de-argint, un tresărit de stea
O poezie, două, mirosind a floare
Sau doi stropi de rouă într-un fir de soare!
...
Eram copil, însă prea lungă vreme
Mi se părea că stau și nu mai cresc,
Voiam să cresc, să-nvăț a știi poeme,
Să-nvăț a ști orice, să știu să povestesc!
...
Tu ai fost tot timpul în ființa mea,
Ceva din mine însă, era prea temător,
M-am încărcat cu tine, cu amintirea ta
Și mi te-am purtat într-un pachet de dor!
...
Voiam să cresc, din urmă să te prind,
Mi se părea că ești așa de mare,
Eu vedeam în tine-un fir de soare
Și te simțeam deja a floare mirosind!
...
A trecut de-atunci atâta vreme
Că de-abia mai pot să-mi amintesc,
Dar reușesc să-ți spun scriind poeme,
Soarele meu, de-ai ști cât te iubesc!
...
Din câte-am vrut să las în urma mea,
Câte ceva, eu tot am reușit,
Nu lacrimă de-argint, nici tresărit de stea,
Ci niște versuri ce spun că te-am iubit!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.