Măi să fie câteodată
soarta iar mi-e amânată
ba de unul ba de altul
mi se duce-n jos înaltul
Numai ăla din mulțime
ar vrea totul pentru mine
și îmi cere din genunchi
capul cică de pe trunchi
Îi privești și-i înțelegi
nu ești unul dintre greci
roman nu poate nici dac
bine-ar fi mereu să tac
Să mor eu auzi măi d(r)ace
cred că unora le-ar place
Costel Zăgan, CEZEISME II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.