Noapte argintie - Emilian Oniciuc
Poezie adăugată de: Emilian Lican

    joi, 21 decembrie 2017

Printre liniștile albe cu miros de scorțișoară,
Glasul iernii se strecoară pe argintatele poteci,
Aducând din depărtare într-o nestemată seară
În divină împreunare fluturii platini și reci...

Într-o dumbravă uitată purtând dor de căprioare,
Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...
Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,
Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii.

Peste toate aceste clipe zurgălăi se aud departe...
Renii trag o săniuță scăpărând luciri de gheață;
Cu desagi e prea plinuță și-aplecată într-o parte
Dar un moș o ține bine hohotind prin barba creață...!



vezi mai multe poezii de: Emilian Lican




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Noapte mult prea argintie
An de an vrea sa invie
Magica copilărie
Prinsă-n brad cu bucurie!
Mi-a placut zglobia poezie! Felicitari!
Ina M.
marţi, 02 ianuarie 2018