Parfumul nopții ne vrăjește,
Miroase a tei și-a fân cosit,
Iar frunzele foșnesc șoptit,
Atunci când vântul le stârnește.
Răsare luna, zâmbitoare,
Și raza ei de-argint curat,
De sus, din cerul înstelat,
Răzbate până-n depărtare.
În grabă, greierii se-adună,
Cu țârâitul lor sonor,
Ca să ne spună "Somn ușor,
Vise plăcute, Noapte bună!"
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.