NOAPTE ÎNALTĂ
de Marian Florentin Ursu
*
La marginea-nserării tu îmi erai aproape,
Dar te simţeam departe , între poveşti şi mit,
Erai parcă tărâmul ce -apare dintre ape
Când valurile mării se rup de infinit
În noaptea cea înaltă, cu amintiri tivită,
Erai steaua polară care se stinge-n zori,
Iubirea ta era într-un amurg şoptită
Şi umbra ta , fiorul, ce trece printre flori
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.