Noaptea căutării
De ce lumina lumânării,
către sfârșit arde mai tare?
E lupta grea, de renunţare
sau tremurul tăcut urcării?
De ce nu se mai vede-apoi,
a legănării umbră-n noapte?
Rostesc încet atâtea şoapte,
dar nu se-aprinde înapoi.
Dar dacă dincolo de moarte,
în Paradisul nesfârșit,
atingem cerul împărţit
în urma nopţilor deşarte,
de ce lumina lumânării,
se stinge-n noaptea căutării?
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.