Noaptea cu vise.
Am plecat în noaptea asta, la-ntâlnirea mea cu vise,
adunând toţi fulgii iernii, toate stelele lucide,
timpul, ce presează anul, luna iernii ce-o cuprinde,
parcă din copilărie, în priviri îmi revenise.
Agătate în cădere, stele îngheţate-n joacă,
conturează forme stranii...parcă oameni, parcă locuri,
gândul răsucit alene într-un vis ciudat de jocuri,
mă atrage-ntr-o poveste, ce în noapte mă provoacă.
Străzi aglomerate, ninse, oameni căutând crăciunul,
brazi tăiaţi de pe coline, sufocaţi de instalaţii,
peste care adormite-'mpărăţesc doar constelaţii,
un miros nebun de carne ce-a împodobit ceaunul.
Dimineţile-ngheţate, fără cântec, fără fum,
mă alungă din visare, contopindu-mă cu gerul,
trupul greu mi se adună, invocând în taină cerul,
mă răpesc din somn cu vise, parcă mă întorc din drum.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.