Noaptea din perete
...
Orașul doarme, iar eu dau filă cu filă
Povestea unei nopți de iarnă, rece.
Privesc pe geam mirabila feștilă
A lunii ce-și strecoară timidă și umilă
Palida sclipire prin norul destrămat,
Cortină zdrențuită ce prin față-i trece
Împins de vântul nopții din burgul înghețat!
...
E-o liniște adâncă, orașul doarme dus,
Ici-colo mai răzbate vreo adiere-nceată,
Când felinarul lunii, pe raftul nopții, sus,
Se clatină himeric prin norul descompus
De vântul ce continuă neobosit să bată,
Lovindu-se de case cu răsuflarea-i rece.
Iar noaptea din perete, orele mi-arată!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.