Noaptea dinaintea zilei - Dragoş Niculescu
Poezie adăugată de: Dragos Niculescu

    duminică, 26 martie 2017


Mă tot peţesc trăsurile vacante
cînd mai înmoi cu tîrnul prin luceferi
şi simt femei, prin jur, mergînd pe poante,
şi toţi nebunii lumii îmi par teferi.

Eu le răspund candid că nu-s acasă.
Mă înţeleg, muscalii, şi se-nchină.
Dar sus, în felinar, rîde-o mireasă,
un şobolan se-mpuşcă fără vină.

De-aş mai trăi o dată pîn-la ziuă,
ca să îmi ung cu rouă tîmpla beată,
jur c-am să scot pe brînci apa din piuă
şi c-o să-mi prind şi fluturi la cravată.

E ora cînd prin case lupii urlă
cu beregăţi tăiate de-ntuneric
şi într-un gang, un înger blond, din surlă,
vrea să îmi vîndă busuioc eteric.

Cînd s-or trezi la viaţă cerşetorii,
eu voi dormi în pijama scrobită,
şi vor crăpa deasupra noastră zorii
ca nişte ouă sfîrîind pe-o plită.

(Din volumul “Înger fără statuie”)



vezi mai multe poezii de: Dragos Niculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Versuri curgatoare, expresii frumoase.
Rosa
marţi, 28 martie 2017