Un zâmbet şchiop, amar
Îi strălucea pe buze de kovar;
Şi vedea oraşul seara cum,
Se-ntoarce şi se face scrum.
Din străzile goale, pustii
Ieşeau prin pietre monştrii vii.
Se legănau în spaime ude,
În nopţi ce nimeni nu le-aude.
Oraş vechi cu oameni sute,
Oraş de vată de oţel şi multe
Ploi şi vânturi care prin minte-ţi merg
Şi amintirile la zi le sterg.
Un zâmbet şchiop, amar.
Şi trupul ei zăcea p-asfaltul cald...
vezi mai multe poezii de: LarisaBalan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Superba,shimba la final sa aibe rima.
ALapis
miercuri, 25 martie 2015
cu toata stima pentru Critic mie mi-a placut!
maria
marți, 24 martie 2015
Nu incerca sa fortezi UN FEL DE RIMĂ, care numai rimă NU ESTE.
...scade calitatea poeziei...o fortezi si strici toate luminile ce le pui în întregul poeziei...
VREAU MULT DE LA TINE.....ca poţi...am văzut asta...
Deocamdata: NU!
CRITICUL BLIND
marți, 24 martie 2015