Te-am căutat prin ploaia rece a serii în norii negri,
amintirea ta se pierdea în urma pașilor tăi tăcuți.
Am să stau să te aștept la nesfârșit,seară de seară,
și am să mă întreb,dacă vei venii și lumina cerul gri
O iubire oarbă,ne căutăm cu lumânarea stinsă,
ne căutăm în întuneric ca doi îngeri decăzuți.
Chiar dacă știu că rezultatul va fii mereu tragic,
am să te caut până la ultima gură de arsenic.
Însă speranța nu mie moartă,stă pe fir de borangic
încercând din răsputeri să evit inevitabilul tragic.
Știind că oricât aș suferii,nu te voi lăsa negăsită,
și nu voi lăsa nicio vale,câmpia și piatră necăutată.
Vreau doar să știi cât de mult contenzi pentru noi,
pot scrie cât ne iubim noi dar nu există destule foi.
De-aia am să scriu pe veci,în lumina lămpii mele,
despre frumusețea și iubirea ta neîncetată a vieții.
Ochii tăi,pierduți în fundalul nopții plin de stele,
vreau să-mă vegheze în fiecare apus al nopții.
vezi mai multe poezii de: Achim Bogdan Alexandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.