la sânul tău iubito
noaptea am descălţat-o de vise
cu un gest frivol i-am mângâiat
creştetul cuvintelor
într-o goana aparentă a tăcerii
i-am smuls bolta cu stele
să-i fac cămaşă înflorată
constelaţiile clasice le-am adunat
într-o geometrie luminoasă
din care au rezultat
infinite cosmosuri
toate topindu-se pe buzele tale
nu-mi spune că te-a durut
lumina nu doare
doar apăsarea sa lasă
loc amintirii
vezi mai multe poezii de: Cristian Ovidiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos. Semn de plăcută lectură.
mirimirela
duminică, 27 martie 2016