Noaptea ne lovește ferestrele, iubitule,
Cu a ei eternă astenie.
Simt fiori de amărăciune,
Când în mansarda tenebroasă
Tu apari, doar ca amintire.
Numai noaptea vino, când e noapte!
Doruri vechi odios m-apasă,
Și dilematic, noaptea e în suflet,
Mai mult decât pe stradă.
Ce noapte furtunoasă!
Vino la mine, acum, pe vecie...
Numai noaptea vino, când e noapte!
Luna deasupra ne va cânta la harpă,
Un cântec celest de soartă.
Numai noaptea vino, când e noapte,
Acolo unde nu-i nimeni, doar ale mele șoapte,
Să ne iubim, să ne lămpim..
vezi mai multe poezii de: danielavizireanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.