Noaptea, ne dezvelim unul de altul
în somn și, tremurând din tot sufletul,
ne împăturim cu anii trăiți împreună,
care devin tot mai mulți și mai grei,
încât îi lăsăm să lunece ușor de pe noi
și, tremurând din tot sufletul, ne trezim
ca să ne învelim, din nou, unul cu altul.
vezi mai multe poezii de: Daniel Adam
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.