Pre cât de sacru e al legilor chivot,
Pre-atât de sacru-i trupul tau, Noemi,
Si-n marii ochi rotunzi, straluce Savaot,
Cu stralucirea grea a stelei si a vremii.
Ti-i trupul lemn de cedru si migdala
Din care au cioplit lui Salomon
Capriorii albi pentru amvon,
Templul când l-au ridicat, în ruga si migala.
Desculta mergi tu în Ierusalim,
Pe la raspântii pasii-ti întârzii;
Te-apleci si te amesteci, blând, în jocurile de copii,
Asa precum s-ar apleca un heruvim.
Seara te-ajunge limpede, si-ti suie
De fiecare brat o aripa, apoi,
Adormi pe ulite de veche cetatuie,
Luna dezvelindu-ti nevinovatii umeri goi.
