- A mai rămas pe undeva vreo barcă
Nescufundată de furtuni și vânt
Când lumea asta se întoarce parcă
Cu fundu-n sus și capul în pământ?
A mai rămas vreo clipă fără pată
S-o poți gusta fără să-ți murdărești
Sufletul pur, să fim ca altădată
Eroi de basm, iubind ca în povești?
N-a mai rămas nimic, azi se scufundă
Tot ce-a fost pur, se pierde-n neant,
Noi vom păstra intactă şi rotundă
Iubirea noastră, versul incitant.
- A mai rămas vreun colţ de cer albastru
Neîntinat de false teorii?
În temple plâng statui de alabastru,
Doar muritorii pot sărbători
Triumful fad al gloriei şi gustul
Unui succes banal şi efemer,
Noi doi păşim de mâna pe îngustul,
Fragilul nostru petic de mister.
Eu nu cunosc tentaţii... Opulenţa
O desconsider, mi-ar plăcea să fiu
Poemul tău de dragoste, prezenţa
Ce-ţi încălzeşte inima târziu.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu