- Nu râde ca şi cum n-ai înţelege
Că te întreb, iubite, când mi-e dor
Cum luna guvernează fără lege
Aceste nopţi supreme de amor?
Tu ai încins cuptorul cu dorinţe
Sau iulie-i de vină pentru tot?
Sunt nopţile acestea consecinţe
Că dragostea nu are antidot?
Când gura ta-mi recită trupul, freamăt,
Metal topit mi-e sânu-n palma ta,
Sub pieptul ars tresare câte-un geamăt,
Dar roagă-l tu, pe iulie, să stea.
- Nu râd, iubito, vreau să se închege
Un dans nebun, Fecioară-n Vărsător,
Și poate lumea toată va-nțelege
Cum te iubesc în luna lui cuptor
Cu buzele arzând ca o văpaie
Și mâna tremurând pe sânul mic,
Să nu-mi ceri tratamente, nu vreau ploaie,
Șampania o sorb de pe buric.
Când te recit vibrant la strofa-a treia
Mă las pătruns de-al dragostei tumult,
Eu recunosc, și-n vis, că ești femeia
Ce-n iulie ador să o consult.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu