Curg spre-ntuneric râuri de întrebări,
Învolburate torente-n apusuri,
Ce nu mai aud ale vieții chemări
Pierzându-se în tăcute răspunsuri.
Curg spre-ntuneric râuri de lumină,
Din calda lumină a inimii mele
Și văd cum barca vieții se înclină,
Scufundâdu-se în nopțile acele
Când cerul m-afundă în mările moarte,
Pierdute-n zadar speranțe și visuri,
Stingându-mi ființa în zări departe,
Cum noaptea a stins întregi paradisuri.
E-o noapte a vieții când visele pier
Iar totu-n jur e-nvăluit de ceață
Și va rămâne-n vecie un mister
Al soarelui izvor de dimineață
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.