Nostalgie de iarnă
...
Când vântul suflă rece-n goarnă,
Frunzele-i răspund ușor,
Suspinând la moartea lor,
Apoi foșnesc sub pas de iarnă!
...
Fulgi de ger prind să se cearnă
Peste covorul frunzelor,
Când vântul rece suflă-n goarnă
Și frunzele-i răspund ușor!
...
Și gerul rece, sclipitor,
Peste dealuri se răstoarnă,
Se-aude-un foșnet curgător,
E bocetul frunzelor ce mor
Când vântul suflă rece-n goarnă!
...
Privesc cerul din pridvor
Și fulgi de ger prind să se cearnă
Dintr-un nor tremurător,
Peste-al frunzelor covor
Când vântul rece suflă-n goarnă
Și frunzele-i răspund ușor!
...
Aud vântul și mi-e dor
De acel an și de-acea iarnă,
Când vântul părea că mă răstoarnă
Iar eu alunecam ușor
Peste-al iernii alb covor
Și credeam că sunt schior!
...
Când vântul rece sufla-n goarnă
Și frunze-i răspundeau ușor
Suspinând sub pas de iarnă,
De acea iarnă-mi este dor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu