Voi știi s-ascult în glasul,stropilor de ploaie
De sufletul ce tremurând îmi e de dor
Și când mi-o povesti,de chinul ce-l îndoaie
O să-i răspund,cu toate simțurile în cor:
„Cunosc a ta dezamăgire,și ți-am citit amarul
Dar viața nu-i mereu,ce ne dorim a fi
Si de ți-e scris a duce,ca un măgar samarul
Acceptă-le pe toate,necazuri,bucurii
Cunosc și ochii mei,durerea ce te-ncearcă
Și-a mea guriță știe,de ea cât ți-e de dor
Dar rogu-te-n adâncuri,putere de îți cearcă
Să treci prin greu cum trece,prin aer un condor
Am alergat și eu,mult timp dup-o risipă
Și m-au lovit talazuri,de chin și-amărăciune
Cu greu am înțeles,că viața-i doar o clipă
Trăită-n loc pustiu,și cu deșertăciune
Mi-am așternut nostalgic,poezii de-a rândul
Și am vorbit de toate,ce-n cale mi-au ieșit
Da-ți spun că niciodată,n-o să mă-mpac cu gândul
Că mult am mai trudit,până ce-am reușit!"
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.