Noul Adam
E dureros procesul de lentă descărnare când trupul se revoltă suferind în oase și diafragma crapă de-atâta încordare, iar mintea se așează aiurea prin sertare.
Povestea se rescrie când personajul moare, căci viața e un șir de clipe prețioase și picioru-i moale când urcă pe cărare, mușchii se-ncordează, nu vor să se lase, crezând că va trece această încercare, dar sufletul aduce duhul ce răsare, când chipul de lut ascunde-n galbenă paloare privirile-i viclene rele și-ntunecoase. Căci dus e personajul și locul e vacant, vino tu Doamne-n loc și mă cunoaște, căci s-a redus ego-ul floambaiant. Atinge-mi sufletul, prefă-l în diamant, noi să fim unul și asta-i important, cuprinși în omul nou ce se va naște.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.