Te gȃndeşti cǎ eşti ȋncet
Şi n-ai sprintenealǎ-n tine,
Ȋţi e lene berechet
Şi ai sta ȋn pat
Cǎ-i bine?
Nu pǎşeşti mai apǎsat
Din teama c-o sǎ striveşti
Atȃtea suflete
Care- au plecat
Cȃnd nu erai
Aşa cum astǎzi eşti?
Te plȃngi cǎ lumea nu-ţi admirǎ
Pǎtrunzǎtoarea-ţi raţiune?
Atunci,
Poţi recita,
Cȃnta din lirǎ
Sau
Şopti
O rugǎciune.
Dac-ai fǎcut
Şi
Lucruri care
Pot fi cauze
Precum socoţi,
Nu aştepta deloc
Aplauze
De la netoţi.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.