Nu caut gura văii...
Nu caut gura văii, ci armele iubirii
Ca să rescriu cu ele, doar patima robirii
O dată să mă-ncumet, ca să alerg prin noi
Cu anii neputinței, pe umerii lor goi.
Nu caut viața asta alei cu felinare
Ci număr mii de stele cu-a minții alinare
Prind luna iar de colțuri și soarele de braț
Când îmi rescriu iubirea aceasta cu nesaț.
Nu caut rătăcirea s-o scriu pe-un colț de vise
Ci merg către grădina ideilor nescrise
Că umbra-n somn pe noapte o ține în foaier
Scoțând cu dânsa vântul ce sforăie stingher.
Nu caut amintirea să mă coboare-n zare
Ci îmi ridic privirea cu-a lunii arătare
Și-arunc în soare focul ce s-a aprins de dor
În clipa când te caut să cântându-ți de amor.
Nu caut fericirea să-nalțe sfinte steaguri
Că spre dumnezeire trec ale clipei praguri
Și prind de brațul nopții, doar soarele din noi,
Lăsând sorți de izbândă, albastre vise noi.
vezi mai multe poezii de: emaanastasia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.