Nu-i nimic, poți să pleci,
Să distrugi, să înfrângi,
Să mă frângi și să legi
Chiar și ștreangul, să plângi.
Să dărâmi ziduri mici,
Idealuri și praf.
Ziduri mari să ridici,
Să mă faci mai bolnav.
Și apoi, cât sunt viu
Să-mi cânți doinele reci.
Și să-ți scriu, și să-ți scriu,
Însă ștreangul să-l legi.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.