- Nu irosi din versuri niciun strop,
Poemele în doi au înflorit,
Când s-a aprins în sufletul rănit
Fiorul ce ne-a dat în viață-un scop.
Nu irosi nimic din visul tău
Că sunt atâtea valuri care trec
Și lasă-n urmă timpul fad și sec,
Apusuri incolore ce-ți fac rău.
Nu irosi nimic, secunde-n van
Nu dărui în nopți târzii și reci!
Navigatori spre est sunt poate zeci,
Dar nu toți au în vers un talisman.
- Prin suflet trec furtuni, anxietăţi
Mai erodează maluri spre aval,
Aluviuni de teamă, visceral,
Pătrund în cord, străbat singurătăţi.
N-am irosit emoțiile-n van,
Penița-n sânge-am înmuiat-o când
Simţeam că-mi treci prin fiecare gând...
Să fi trecut atâta timp, Ioan,
De nu-ţi mai aminteşti acel poem
Ce ne-a unit? Am hotărât s-abdic
Şi-ţi jur că eu n-am irosit nimic,
Păcatul meu e c-am iubit extrem.
Ioan Grigoraș & Liliana Trif
vezi mai multe poezii de: nutzu