Nu vă grăbiți să închideți ușa
Pe care dragostea a deschis-o cândva.
O clipă de mânie trece,
Dar un regret poate rămâne o viață.
Când vorbele devin prea grele,
Lăsați inimile să vorbească în locul lor.
Ele nu cunosc orgoliul,
Ci doar dorul de a fi împreună.
Nimeni nu iubește fără să greșească,
Nimeni nu iartă fără să doară.
Dar iubirea adevărată nu fuge,
Ea rămâne și învață să vindece.
Nu vă întrebați cine are dreptate,
Întrebați-vă cât ați pierde dacă ați pleca.
Fiindcă o inimă frântă
Nu se repară cu orgoliu.
Țineți-vă de mână chiar și în furtună,
Fiindcă soarele se întoarce mereu.
Nicio noapte nu este veșnică,
Iar iubirea știe să aștepte lumina.
Dacă încă vă tresare inima
La auzul numelui celuilalt,
Nu este sfârșitul poveștii,
Ci începutul împăcării.
Îmbrățișați-vă înainte ca dorul
Să învețe drumul dintre două singurătăți.
Spuneți „rămâi” cât încă se poate,
Nu după ce ecoul spune „prea târziu”.
Fiindcă, la sfârșitul vieții,
Nu veți număra certurile câștigate.
Veți număra îmbrățișările, iertările
Și clipele în care ați ales să rămâneți.
Iar dacă iubirea vă mai bate la ușă,
Nu o lăsați să plece în tăcere.
Unele iubiri se întorc o singură dată
După aceea, rămâne doar dorul.
15.07.2026
Andrei GUȚU
vezi mai multe poezii de: Andrei Guțu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.