Nu mai sunt rugăciuni să sprijine bolta
…
Ce liniște-ascult, ce formidabil concert,
Tumultul lumii tace, vlăguit și inert,
Luna pândește după perdeaua de nori
Și soarele urcă nevăzut către zori!
…
Văpaia de ieri iese-acum din asfalt,
Undeva e război, primitivii se bat,
Altundeva a plouat cu pietre de gheață,
A urlat, a lovit, a zdrobit și recolta,
Nu mai sunt rugăciuni să sprijine bolta
Și va dispărea orice formă de viață!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.