Sub furoul fin şi roş
Sfârcuri, perle aurii
Îmi zâmbesc ca unui moş
În costum uşor de schi.
De ce, oare, ei se tem?
De fiorii ce-i strǎbat
Sau cǎ vor trǎi boem
În iubiri cu-adevǎrat?
Hotărând, destul de greu,
Curajos să fiu o datǎ,
Că sunt muritor şi eu,
Iată-mă cu apa luatǎ!
,,Du-te-ncolo, puişor!
Ochii tǎi sunt tulburaţi,
Crezi că nu-nţeleg ce vor,
Şi încotro încerci să baţi?
Azi nu mi-s boii-acasǎ,
Vrei acu sǎ-ţi trag-o ceartă?
Nu, mânǎ curioasǎ!
Nu-i bine, deci mǎ iartǎ!”
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.