Nu, nu a fost vina mea!
de Grigorie Roibu
În sufletul meu adânc te-ai ascuns
rupând fără milă din anii mei,
din anotimpuri uitate demult
pe banca lângă teiul înflorit;
nu ştiu ce se întâmplă cu mine,
am obosit de aşteptarea grea
visând la lumina din ochii tăi,
la braţele de liane ce strâng
inimile noastre în cânt şi vers;
este soare cu scântei de vară,
pădurile se scutură de ploi,
de vorbele tale dulci amare,
de iubirea frumoasă dintre noi;
nu, nu a fost vina mea, draga mea!
tu, cu inima şi mintea mi-ai spus:
„e povestea noastră a doi copii
care vor să se ţină în braţe,
să învie pe buze un surâs
nu, eu nu sunt vinovat, tu să ştii,
te- aştept cu nerăbdare, să vii!”
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com