Nu ştiam
Adăugat de: sorina

Că mărturisind cuvânte, nu ştiam că doare,
gândul zace printre dinţi, trec şi clipele uşoare,
murmur se aude-n inimi, precum ploile de vară,
nu ştiam că o nuanţă de lumină mă-nfioară.

Căutând umbrele noastre, jos privirile se-opresc,
nu ştiam că sub lumină ele încă se iubesc,
numărând săruturi vii, şoapte, doar din nopţi albastre,
nu ştiam, o, nu ştiam despre sufletele noastre,
că alunecând spre-apus, calcă pe urma luminii,
luna albă rămurind florile din nou şi crinii.


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.