Nu ştii?
Ca apa curge timpul, un călător cuminte...
trec anii peste noi, scurgându-se în toamnă,
când frunza-ngălbenită la nostalgii ne-ndeamnă,
iubirea dintre noi, ne fură jurăminte.
Pădurile nu mor sau florile-n câmpii,
nu trece vara asta, nici toamna nu ne trece,
nu vântul dinspre nord alungă nori să plece,
ci noi plecăm, puţin, câte puţin, nu ştii?
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc.
sorina (autor)
sâmbătă, 17 noiembrie 2018
Frumos :)
Adina Speranta
marți, 06 noiembrie 2018
Sigur că noi plecăm în umbră de uitare
Și tot noi ne-ndreptăm spre puncte de hotare
Pe care tot noi singuri le trecem pe o hartă
Pe care o dorim a fi clară, curată...
Tot ce creăm prin gând atragem să se-ntâmple,
Sclipiri de praf de stele, timpul cu voi ne umple
Inima, dar și mintea, în ecuații simple!
Ina M.
duminică, 04 noiembrie 2018