Te vǎd mereu preocupat
De-atȃtea lucruri
Ce-ţi trec prin cap
Cu o-ndȃrjire
De neiertat,
Ȋntrebȃnd aşa-ntr-o doarǎ:
Pe unde trebuie
Sǎ sap?
Şi dacǎ vrei sǎ termini treaba,
Ȋnceputǎ, poate, ieri,
Ceva te roade-n rǎdǎcini
Ca un nimic de nicǎieri.
Pe faţa ta,
Prinsǎ-ntr-un ah
Specific genului
Manea,
Nu vǎd nimic
Ce-ar fi din Bach,
Cȃntȃnd pios
Cȃnd se temea.
Nu ştiu dacǎ e o plǎcere
Un ah venit involuntar
Din cele mai adȃnci
Unghere
Dintr-un suflet
Singular.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.