Nu te voi mai iubi,dacă într-o zi voi muri
de ce nu pricepi această dorinţă? A iubi este
omenesc, dar tu nu poţi înţelege….eşti visătoare.
Dacă tu vei muri eu tot te voi mai iubi,
dar tu mă vei uita când pământul mă va îmbrăţişa,
pustiu pe veci te voi cânta sau plânge.
A iubi este definiţia mea pentru tine ,bucăţile
din carnea mea sunt sfărâmate de ochii tăi, inima
este zdrobită de atingerea ta, mintea a pierit
demult,de când?de când te-am zărit….
Tu nu m-ai văzut,de fapt nici nu eram acolo,
eu pluteam pe nori uşori de vis,de dorinţă,tu
vorbeai rece într-o lume de cavou,uitată
undeva în colţul inimii eternităţii.
Fulgii de lună m-au orbit,de atâta privit,
orbita mea scoate raze,lacult rupt de malul
dur,răde de neputinţa, mea de a te re revedea.
Tu nu poţi înţelege,că unul te-a dorit,
unul ţi-a spus numele, cum un călugăr se roagă aprins,
ca fulgerul ce anunţă cerul că vine,ca un
poet singur ce a scrijelit pereţii odăii...stihuri dezvrăjite.
Tu nu poţi vedea cuiele pe ca mi le-ai
bătut în inimă,tâmplă,în buze.Nu
mai pot săruta altă femeie fără
san nu-mi fie frică că te pierd. Mă risipesc
încet în viaţă, din mine o liră spartă
mai rămâne şi aceea tot pe tine te va cânta.
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.