Soarele bronzeazǎ
Spicul
În câmpia
Prea uscatǎ
Bântuitǎ de nimicul
Ce se vrea
O cazematǎ.
Vântul pleacǎ
În concediu
Lǎsând vraişte
În Prislop
Şi cu greu gǎseşti
Remediu
Sǎ-nţelegi starea
Ca scop.
N-o-nţelegi,
Deşi ai vrea
Sǎ alungi
O rǎstignire
Ce-ar intra,
Fǎrǎ-ndoialǎ,
Chiar în marea
Devenire.
Nori anemici
Fǎrǎ ploaie,
Rǎtǎcind pe cer
Stingheri,
Nu-ţi aduc
Ţie-n odaie
Un motiv
Ca sǎ mai speri.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.