Privesc înainte,
Ridic capul sus,
Și am parte de aduceri aminte,
Imagini din trecut,
Și melodii fără cuvinte,
Viață fără de moarte,
Și o simplă rugăminte...
Lăsați-mi ale mele bele-arte
Și mi le scrieți pe oseminte.
Lăsați timpul să treacă,
Versurile poeziei,
Viața să-mi petreacă,
Lipsa fanteziei,
Realitatea s-o refacă,
Și într-un final,
Cânt totul e din nou clar,
Moartea să-și scoată a ei sabie din teacă,
Și capul meu pe jos să zacă.
Și totuși nu va fi sfârșitul,
Căci sufletul meu,
Pătrunde infinitul,
Și amintirea mea deșartă,
Imi prezervă spiritul.
Și Doamne, te rog, mă iartă...
Tot ce mi-am dorit... A fost să fac artă!
vezi mai multe poezii de: Stag
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.