Nu vreau să-mi fie dor de Eminescu
...
Nu vreau să-mi fie dor de Eminescu,
Pentru că nu-l mai vreau în țara mea,
Pocită mai demult de Iliescu
Și de-atunci rămasă tot așa!
...
Nu-l vreau printre aceste pocitanii
Pe cel care-a sfințit limba română
Și a plecat de-aici ca să rămână
Cât la putere-n țară sunt golanii!
...
Nu vreau să-l văd vreodată printre ei,
Pe corifeul țării mele dragi,
Printre cei cu creieru-n nădragi,
Rămași la stadiul brut de cimpanzei!
...
N-ar mai fi ce-a fost sub nicio formă
De-ar trăi acum Eminescu-n țară,
Printre închipuiți ce scriu la normă,
Poeți de staniol și de gargară!
...
Nu vreau să-l văd la lansări de carte
Printre lingușitori și-aplaudaci
Cum stă la masă și zâmbind împarte
Versuri alese pentru cardiaci!
...
”Trăiască nația” n-aș vrea să-l aud,
”Sus cu dânsa” cine să-i răspundă?
La salutul său, românul ar fi surd,
Sau i-ar trânti o-njurătură crudă!
...
De Eminescu nu vreau să-mi fie dor,
Să rămână-acolo-n cerul lui,
Cât țara este azi a nimănui
Și bătaia de joc a tuturor!
...
Dar Eminescu este-atât de viu,
Și atât de-adânc în acest popor,
Încât am îmbătrânit fără știu
Că-mi va fi de el atât de dor!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.