Nu vreau să crezi că
e vreo vină moartea,
nici când însângerate
stihuri scrii,
că sub cupola timpului
doar noaptea,
dezleagă ochi-mi
prinși în colivii!
Nu vreau să ștergi
singurătăți din vise,
creionul ascuțit sub
trunchi de coasă,
cu jugul ros trăgând
cearceafuri ninse,
m-așează peste
tâmpla-ți de dor arsă!
Nu vreau s-aduni
iubirea-n piept ca rană,
scrisori de-adio mi-au
trimis nuntașii,
petale prinse-n colbul
mut din iarnă,
te vor purta departe,
ștergând de mine pașii!
Autor Doina Bezea
vezi mai multe poezii de: Doina Bezea