Mintea fierbe, maţele te seacă, pleoapele te dor, iată concluzia unei nopţi fără somn...
Dar dacă m-ai fi lăsat măcar o dată să trec prin faţa blocului tău cu ursulețul pe care-l iubeam în copilărie agăţat de degetul mic!... (Pe care maică-mea l-a făcut cadou fetiţei de la doi, când eram prea mare ca să mai dorm cu el şi eu i-am tras lui frate-su două palme pe scară...)
Dacă m-ai fi lăsat să-i sucesc capul Oanei ca-n Breban, „comme il faut”...
Dacă nu ai fi aşteptat-o ca un prost în Răcădau, la penultima, la alimentară, până se aprindeau becurile şi tu, Ianuş, uitasei ce căutai acolo şi mergeai la Luci să bombardaţi geamurile vecinilor, să vă holbaţi cu telescopul la stele sau, mai târziu, te duceai într-o crîşmă muncitorească şi scriai poeme despre ratați...
Dacă nu ai fi dormit prin gări halucinat în drumul tău către iubite care te părăsiseră în vremuri de mit, ca să le reciţi apoi din Carianopol sau să le dai bomboane, cărţi, floricele...
Dacă ai fi strâns-o în brațe pe Mihaela şi ţi-ar fi plăcut Cristina măcar atât cât să nu i-o duci plocon lui Gabi...
Să o fi legat pe Anca de tine cu o curea când nimerise în brațele tale...
Dacă nu ai fi uitat mereu să le spui ceva fe-fe important Ceciliei, Magdei, dacă nu şi nu şi nu...
Acum două circumvoluţiuni ale sfeclei tale se ciocnesc şi se cântă „Iubire, bibelou de porțelan...”, de câteva ori.
_________________
Apărută în volumul „Manifest Anarhist și alte fracturi”, 2000
Apărută în „Integrala Ianuș : Poezia” :
https://yanush.files.wordpress.com/2016/03/integrala-ianus-poezia.pdf
vezi mai multe poezii de: yanush
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.