De cunoşti temeinic
Speţa
Când spui da
Şi
Când spui nu,
Râsul îndeamnǎ
,,Alteţa”
Sǎ îl abordeze
Acu.
Şi,
Smerit, nevoie mare,
Faci câteva plecǎciuni,
Doar sǎ fie,
Ca atare.
Fǎcând astea demonstrezi
Care-i forţa raţiunii,
Nedorind sǎ micşorezi
Argintiul lunii.
Aşa cǎ,
Sǎ te îndoieşti
Şi de ce-ai putea sǎ spui,
Cǎ nu ştii s-alegi momentul
Când sǎ te supui.
Iar dacǎ te pleci la toate,
Fǎrǎ pic de judecatǎ,
Asta este ca o patǎ
Pe-obrazul tǎu, nepoate!
Numai mintea hotǎrǎşte
Când şi cum sǎ te transpui,
Numai s-o faci bǎrbǎteşte,
Altfel,
Te expui.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.