Azi e nuntă la palat
Toată lumea-i bucuroasă
Că prințesa cea frumoasă
Cu un prinț s-a măritat.
Invitații vin grăbiți
În veșminte rafinate
Și-aduc daruri minunate
Celor doi îndrăgostiți.
Ce ospăț sărbătoresc
S-a pornit în sala mare
Nobilii, fără-ncetare,
Beau, mănâncă, chefuiesc.
Sună muzica frumos
Zeci de mândre siluete
Se întrec în piruete
În decorul fabulos.
Chiar și luna s-a oprit
La fereastră să privească
Nunta aceasta împărătească
Cum nu s-a mai pomenit.
Doar în sat, pe lângă dig,
Plânge-o mamă cu durere
Văzând cum copilu-i piere
Că-i flămând și-i este frig.
Și-L roagă pe Dumnezeu
Și adânc îi e oftatul:
"Doamne, nu îmi lua băiatul,
Fă mai bine să mor eu".
Dar nu-i blestemă deloc
Pe cei ce petrec la nuntă,
Ci în taină se încruntă
Că ea n-a avut noroc.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.