O clipă de visare
Mă ascund printre poeme, tainice. cu stropi de har,
Ca o pasăre- nvelită in penaj de chihlimbar.
Simt ușor miros de ierburi în culori de curcubeu;
Cerul, parcă, mă cuprinde și mă- ntreb: oare sunt eu?
Mă ascund în umbra lunii și-n surâs de heruvimi,
În cărări întortocheate și în sângele din spini.
Vin cu boabele de rouă și sărut cald de zefir
Ce- și revărsa blând candoarea in potirele cu mir.
Mă deschid spre mii de stele, spre întregul univers;
Totul îl cuprind în suflet, in cuvinte și în vers.
Îmi deschid abil aripa ce- i țesută din zăpezi
Și mă nasc din nou în muguri și în floarea din livezi.
10 Octombrie, 2020
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ne ascundem sufletul de înghețul nepăsării,
Ne lăsăm încet si sigur în brațele visării,
Viața devine curcubeul cerului cu pace,
Și deocamdată asta e tot ce putem face.
Ina M.
duminică, 26 octombrie 2025