Pǎşea semeţ pe o cǎrare
O minte plinǎ de pǎcate,
Dar cu idei alambicate
Orȃnduite ȋn sertare
Mǎ-ntreb şi-acum de ce salva
Ȋn folderul posteritate?
Pentru cǎ se cunoştea pe ea,
O minte plinǎ de pǎcate.
Fǎcȃndu-şi propria balanţǎ,
Fǎrǎ tǎgadǎ, se socoate
O minte plinǎ de pǎcate,
Recunoscȃnd, cu eleganţǎ,
Cǎ poate fi ȋnfrȃntǎ, frate!
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.