O să culeagă tot ce va crește
În urma ta,când te-ai decis
Să smulgi realul din poveste
Unde plăcutul a fost doar vis.
Frunze și flori puse-n ierbar
Păstrând culoarea de la viață,
Iar licuricii din insectar
Vitale-s raze de speranță.
Te-ai liberat arzând cămașa
Nefastului foc al iubirii.
Doar gri și rece ca cenușa
E amintirea rătăcirii.
Lipsa de tact sau neputință
Nicicând voită,te-a ranit.
Și-i plin de bube în căință,
La actul sau de necioplit.
Și poate vei simți vreodată
Nevoie doar să-l intelegi,
În nou-ți drum,la noua haltă
Chiar sângerând să îl aștepți.
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cam multe schimbări de ritm, suprapuneri de timpi nefericit folosite, într-o poezie relativ scurtă!
Dacă ți-ai fi recitat poezia cu voce tare, ai fi sesizat de câte ori ți se poticnește limba din cauza ruperilor de ritm! Poezia în vers clasic presupune mult mai mult decât o rimă scremută la sfârșit de vers! Și mesajul cam inconsistent! Mai lucreaz-o, că mai are până să fie prezentabilă!
Gerra Orivera
vineri, 13 octombrie 2017