Pe străzile pavate cu istoria
Ce își ține încă porțile deschise,
Plutesc gânduri line din călătoria
Unui împărat ce mintea-și biruise.
Cuvinte-ncrustate-n marmura amară
Întunecată-n pasiune și dezmăț
De înfierbântate jocuri, se separă,
Ieșind din bezna unui cumplit ospăț.
Tu, Verrisimus, veghezi printre ruine,
O nouă Romă-n mistere adâncită
Peste cerul ei, țeși pânze genuine
Pline-n cugetări ce-al tău sine-l imită.
Ridicat la luptă-n amfora fierbinte
Unde lira te-a ținut în nemișcare
Vrednicia ți-ai urcat în vârf de munte
Și-ai transformat răspântia-n vindecare.
Sufletele chinuite-au fost atinse
De veșnicia unor amiezi nefrânte,
O nouă-mpărăție acum învinse
În genunchi, pe scara unei liniști sfinte.
vezi mai multe poezii de: Nori Jeler